CALENDARUL examenului de bacalaureat – 2012

Prima sesiune de examen 2012 Sesiunea iunie-iulie 2012

28 – 30 mai 2012

Înscrierea candidaţilor la prima sesiune de examen

 

1 iunie 2012

Încheierea cursurilor pentru clasa a XII-a/a XIII-a

 

11 - 13 iunie 2012

Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orală în limba română – proba A

 

13 - 15 iunie 2012

Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă – proba B

 

18 - 22 iunie 2012

Evaluarea competentelor digitale – proba D

 

25 - 27 iunie 2012

Evaluarea competentelor lingvistice într-o limba de circulaţie internationala – proba C

 

2 iulie 2012

Limba si literatura română – proba E)a) – proba scrisă

 

3 iulie 2012

Limba si literatura maternă – proba E)b) – proba scrisă

 

4 iulie 2012

Proba obligatorie a profilului – proba E)c) – proba scrisă

 

6 iulie 2012

Proba la alegere a profilului si specializării – proba E)d) – proba scrisă

 

8 iulie 2012

Afisarea rezultatelor

 

9 iulie 2012

Depunerea contestatiilor (orele 08:00 – 12:00)

 

10 - 12 iulie 2012

Rezolvarea contestaţiilor

 

13 iulie 2012

Afisarea rezultatelor finale

 

A doua sesiune de examen 2012 Sesiunea august-septembrie 2012

16 – 20 iulie 2012

Înscrierea candidatilor la a doua sesiune de examen

 

20-21 august 2012

Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orală în limba română – proba A

 

20-22 august 2012

Evaluarea competentelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă – proba B

 

21-22 august 2012

Evaluarea competentelor lingvistice într-o limba de circulaţie internationala – proba C

 

23 - 24 august 2012

Evaluarea competentelor digitale – proba D

 

27 august 2012

Limba si literatura română – proba E)a) – proba scrisă

 

28 august 2012

Limba si literatura maternă – proba E)b) – proba scrisă

 

29 august 2012

Proba obligatorie a profilului – proba E)c) – proba scrisa

 

31 august 2012

Proba la alegere a profilului si specializarii – proba E)d) – proba scrisa

 

2 septembrie 2012

Afisarea rezultatelor (până la orele 16:00) si depunerea contestatiilor (orele 16:00 – 20:00)

 

3-4 septembrie 2012

Rezolvarea contestatiilor

 

5 septembrie 2012

Afisarea rezultatelor finale

Notă: La solicitarea comisiilor de bacalaureat judeţene/a municipiului Bucureşti sau din proprie iniţiativă, Comisia Naţională de Bacalaureat poate aproba prelungirea perioadelor de susţinere a probelor de evaluare a competenţelor digitale sau lingvistice

Model proba scrisa istorie bacalaureat

Examenul de bacalaureat 2012
Proba E. c)
Proba scrisă la Istorie
Filiera teoretică, profil umanist, toate specializările; Filiera vocaŃională - profil artistic, toate
specializările; - profil sportiv, toate specializările; - profil pedagogic, specializările: bibliotecardocumentarist,
instructor-animator, instructor pentru activităŃi extrascolare, pedagog scolar; - profil
ordine si securitate publică (licee ale M.A.I.), specializarea stiinŃe sociale; - profil teologic, toate
specializările.
MODEL
• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
• Timpul efectiv de lucru este de 3 ore.
SUBIECTUL I (30 de puncte)
CitiŃi cu atenŃie sursele de mai jos:
A. „În septembrie 1394 oastea otomană, în jur de 40.000 de oameni, (…) a trecut Dunărea,
pe la Nicopole, în łara Românească. [Deoarece] oastea românească nu avea mai mult de 10.000
de oameni, Mircea cel Bătrân a adoptat tactica luptelor de hărŃuială ceea ce a făcut ca în
momentul în care detasamentele otomane au ajuns în apropiere de Curtea de Arges, vechea
capitală a łării Românesti, ele să fie foarte slăbite. Lupta decisivă (…) s-a dat la 10 octombrie
1394 la <Rovine> (…). RezistenŃa arătată de români, ca si teama de intervenŃia, în sprijinul lui
Mircea cel Bătrân, a regelui Sigismund, ale cărui osti sosiseră la Timisoara, l-au [determinat] pe
Baiazid - cel dintâi sultan care a condus osti pe teritoriul românesc – să hotărască retragerea la
sudul Dunării.”
(St. Stefănescu, Istoria medie a României)
B. „Într-adevăr, în faŃa uriasei forŃe concentrate de [sultanul] Mehmed al II-lea împotriva
łării Românesti, Vlad łepes nu a cedat, desi rămăsese singur, doar cu relativ puŃina sa oaste
(30000). Ca si în campania din anul precedent în Anatolia, Mehmed al II-lea a recurs la sprijinul
flotei si în expediŃia împotriva łării Românesti, din 1462. (…)
Din punct de vedere militar, (...) Mehmed al II-lea nu a obŃinut vreun succes decisiv
împotriva lui Vlad łepes. (…) Dar, din punct de vedere politic, sultanul a reusit să-si consolideze
stăpânirea la Dunăre si să întărească controlul otoman în łara Românească.”
(G. Tahsin, Românii si otomanii în secolele XIV-XVI)
Pornind de la aceste surse, răspundeŃi la următoarele cerinŃe:
1. NumiŃi capitala statului medieval românesc precizată în sursa A. 2 puncte
2. PrecizaŃi secolul în care se desfăsoară evenimentele descrise de sursa B. 2 puncte
3. MenŃionaŃi câte un domnitor al łării Românesti, precizat în sursa A, respectiv în sursa B.
6 puncte
4. ScrieŃi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susŃine că acŃiunea militară
a Imperiului Otoman a avut consecinŃe nefavorabile pentru statul român în plan politic.
3 puncte
5. ScrieŃi, pe foaia de examen, două informaŃii aflate în relaŃie cauză-efect, selectate din sursa A.
7 puncte
6. PrezentaŃi alte două conflicte din spaŃiul românesc, desfăsurate în Evul Mediu si la
începuturile modernităŃii, în afara celor precizate în surse. 6 puncte
7. MenŃionaŃi o asemănare între două acŃiuni diplomatice la care au participat românii în Evul
Mediu. 4 puncte
Ministerul EducaŃiei, Cercetării, Tineretului si Sportului
Centrul NaŃional de Evaluare si Examinare
Proba scrisă la Istorie
2
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
CitiŃi cu atenŃie sursa de mai jos:
„Transformarea regimului pluralist autoritar, pe care Mussolini îl instaurase [în Italia] după
Marsul asupra Romei, într-o dictatură totalitară (…) datează (…) din anii 1925-1926. (…) Monarhia
este susŃinută, dar regele (...) este constrâns doar la rolul de reprezentare. Senatul este menŃinut
si el doar pentru a se putea exploata referinŃa la antica instituŃie romană si pentru a cruŃa fosta
clasă conducătoare, dar chiar dacă membrii acestei înalte adunări sunt încărcaŃi de oameni din
partea regimului, ei nu au nicio putere concretă. Camera DeputaŃilor este aleasă în condiŃii care o
fac să depindă strict de partid. (…) EsenŃa puterii aparŃine în fapt „Ducelui”[ Mussolini]. În principiu
acesta nu dă socoteală decât în faŃa regelui si are mari atribuŃii economice în calitate de ministru al
corporaŃiilor si militare ca sef suprem al armatei. El numeste si revocă ministrii care nu sunt decât
simpli executanŃi si poate legifera prin decret-lege fără control parlamentar. (...) Partidul unic are
drept misiune înregimentarea si supravegherea populaŃiei (...). El participă la menŃinerea ordinii cu
ajutorul miliŃiei (...). La această dată [1940] însusi Partidul NaŃional Fascist numără 3 milioane de
membri.”
(S. Berstein, P.Milza, Istoria Europei)
Pornind de la această sursă, răspundeŃi la următoarele cerinŃe:
1. NumiŃi partidul precizat în sursa dată. 2 puncte
2. PrecizaŃi, pe baza sursei date, o caracteristică a Camerei DeputaŃilor. 2 puncte
3. MenŃionaŃi un regim politic si un spaŃiu istoric, la care se referă sursa dată. 6 puncte
4. MenŃionaŃi, din sursa dată, două informaŃii referitoare la Senat. 6 puncte
5. FormulaŃi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la atribuŃiile lui Mussolini în stat,
susŃinându-l cu două informaŃii selectate din sursă. 10 puncte
6. ArgumentaŃi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaŃia conform căreia practicile politice
democratice reprezintă o caracteristică a Europei secolului al XX-lea. (Se punctează pertinenŃa
argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor care
exprimă cauzalitatea si concluzia.) 4 puncte
SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
ElaboraŃi, în aproximativ două pagini, un eseu despre implicarea României în relaŃiile
internaŃionale (secolele al XIX-lea – al XX-lea), având în vedere:
- menŃionarea unei acŃiuni desfăsurate de România în relaŃiile internaŃionale din a doua jumătate
a secolului al XIX-lea;
- menŃionarea unei cauze a aderării României la una dintre marile alianŃe la începutul secolului
al XX-lea si prezentarea unei consecinŃe a acestei aderări pentru statul român;
- menŃionarea a două acŃiuni ale regimului stalinist din România desfăsurate în relaŃiile
internaŃionale si precizarea unei asemănări între acestea;
- formularea unui punct de vedere referitor la atitudinea regimului naŃional-comunist din România
faŃă de „Războiul rece” si susŃinerea acestuia printr-un argument istoric.
Notă! Se punctează si utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării,
evidenŃierea relaŃiei cauză-efect, susŃinerea unui punct de vedere cu argumente istorice
(pertinenŃa argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor
care exprimă cauzalitatea si concluzia), respectarea succesiunii cronologice/ logice a faptelor
istorice si încadrarea eseului în limita de spaŃiu precizată.

Incepe examenul de Bacalaureatul 2012: pentru olimpici, in perioada 12 - 25 mai 2012

Organizarea unei sesiuni speciale de bacalaureat, va fi în perioada 12 - 25 mai 2012, pentru paricipanţi la olimpiadele şi concursurile internaţionale.
Olimpiadele şi concursurile internaţionale se desfăşoară, în majoritatea cazurilor, în lunile iunie şi iulie, perioadă în care se organizează şi se desfăşoară prima sesiune de bacalaureat. În consecinţă, elevii din clasele terminale de liceu, care fac parte din loturile naţionale pentru olimpiadele internaţionale, nu pot participa la această primă sesiune de bacalaureat, iunie – iulie 2012, respectiv, la examenul de admitere în învăţământul superior 2012.

Pentru asigurarea participării elevilor de clasa a XII-a la olimpiadele internaţionale 2012, s-a propus spre aprobare organizarea unei sesiuni speciale de bacalaureat, în perioada 12 - 25 mai 2012, pentru elevii care participă la loturile de pregătire pentru olimpiadele internaţionale 2012.
Pentru elevii care nu participa la olimpiadele internationale din anul 2012, examenul de Bacalaureat pentru va avea aceeaşi structură cu cea din anul trecut. (vezi Calendarul examenului de bacalaureat 2012)

Calendar Bacalaureat 2012 pentru olimpici:

► între 28 si 30 mai 2012 - Candidatii se vor putea inscrie la prima sesiune a examenului - iar cursurile elevilor de clasa a XII-a sau a XIII-a se vor incheia pe 1 iunie.

► între 11 si 13 iunie 2012 vor fi evaluate competentele lingvistice de comunicare orala in limba romana (proba A),
► între 13 si 15 iunie 2012 competentele lingvistice de comunicare orala in limba materna (proba B),
► între 18 si 22 iunie 2012 competentelor digitale (proba D).
► între 25 si 27 iunie 2012 Evaluarea competentelor lingvistice intr-o limba de circulatie internationala (proba C)
► 2 iulie 2012 proba scrisa la Limba si literatura romana (proba E)a)),
► 3 iulie 2012 proba scrisă la Limba si literatura materna (proba E)b)).
► 4 iulie 2012 va fi sustinuta proba scrisa obligatorie a profilului (proba E)c))
► 6 iulie 2012 proba la alegere a profilului si specializarii (proba E)d)).
► 13 iulie 2012 vor fi afişate rezultatele finale pentru olimpici.

Scoala Discovery o noua resursa de invatare pentru elevi si profesori

Discovery Networks CEEMEA (Europa Centrală şi de Est, Orientul Mijlociu şi Africa), în parteneriat cu Ministerul Educaţiei din Ro­mâ­nia, a lansat proiectul „Şcoala Discovery”, o ini­ţia­tivă concepută pentru a susţine educaţia ştiin­ţifică în România, încurajând elevii şi profesorii să utilizeze resurse new media la orele de curs şi să înveţe cu ajutorul Discovery Channel. „Misiu­nea Discovery a fost întotdeauna aceea de a sa­tisface curiozitatea oamenilor faţă de lumea în­con­jurătoare prin intermediul unor programe care fac privitorul să-şi dorească să ştie mai mult. Þelul nostru este să aducem lumea Dis­co­very în sălile de clasă şi să stimulăm curiozitatea firească a elevilor faţă de ştiinţă. Discovery Channel a venit în România acum mai bine de 10 ani şi a captivat publicul, iar acum ne dorim să facem un pas înainte şi să ducem această re­laţie mai departe, susţinând educaţia ştiinţifică din România prin ceea ce ştim noi să facem cel mai bine: televiziune de calitate. Suntem recu­nos­cători Ministerului Educaţiei pentru sus­ţi­nerea acordată şi pentru feedback-ul valoros oferit în implementarea proiectului şi ne dorim să fim implicaţi în continuare în procesul educaţional din România“, a spus Mark Hollinger, Preşedinte şi CEO Discovery Networks In­ter­national.
Aşadar, începând din 16 ianuarie, elevii cu vârs­te cuprinse între 10 şi 18 ani vor putea be­ne­fi­cia de noile resurse puse la dispoziţie de acest pro­iect. Şcoala Discovery are două componente prin­cipale: o linie de programe educative pe teme legate de învăţământul ştiinţific difuzată pe Dis­co­very Channel în România şi o serie de ma­­te­ria­le didactice disponibile online, care să aju­te profesorii să integreze aceste programe în activităţile didactice curente. Cele două componente au fost realizate ţinând cont de programa şcolară:
Televiziune: Programele educaţionale vor fi difuzate pe Discovery Channel, de luni până vineri, la ora 14.00, apoi în reluare - iniţial a doua zi, de la ora 08.00, apoi în cadrul unui bloc de programe dedicat, sâmbăta şi duminica. Programele prezintă subiecte ştiinţifice, de la chimie şi matematică, fizică, biologie şi ecologie, până la invenţii. Acestea au fost special selectate pentru a-i ajuta pe elevii claselor V - XII să înţeleagă mai bine fenomenele ştiinţifice, transmiţând mesajul că ştiinţa este un domeniu interesant şi captivant. În perioada 16 ianuarie - 30 martie vor fi difuzate peste 55 episoade (ore), urmând ca acestea să fie reluate până la finalul semestrului. Programele vor fi dublate în limba română, fără a avea pauze publicitare.
Online: scoala.discovery.ro este un portal dedicat profesorilor, care pot descărca de aici materiale-suport ce pot fi folosite la clasă, în interacţiunea cu elevii. Site-ul include o grilă de programe şi un „Ghid pentru Profesori“ complet, despre fiecare episod, prezentând obiectivele lecţiei, seturi de întrebări care să îi apropie pe elevi de conţinut, propuneri de activităţi în clasă şi definiţii pentru termenii de vocabular.
„Ne bucurăm să fim partenerii Discovery în această iniţiativă care oferă o diversificare a re­surselor de învăţare pentru profesori şi elevi. Aceas­ta este menită să în­tărească efectul mijloacelor tradiţionale ale în­văţării şi nu să se substituie lor“, a spus Daniel Fu­neriu, ministrul Educaţiei, Cercetării, Tine­re­tului şi Sportului.
Pentru a măsura felul în care aceste resurse sunt folosite de profesori şi elevi, cu scopul optimizării acestui proiect, Discovery Networks şi Ministerul Educaţiei au selectat un grup de 110 de şcoli din România, care vor fi monitorizate îndeaproape şi ai căror profesori vor fi instruiţi să utilizeze noile instrumente de lucru. De ase­me­nea, Discovery va facilita accesul acestor şcoli la cablu şi/sau satelit.
Şcoala Discovery este un proiect dezvoltat în parteneriat cu Discovery Education, o platformă înfiinţată în Statele Unite în 2004, care susţine profesorii şi elevii, aducând experienţa Disco­very în sălile de clasă cu ajutorul soluţiilor digitale care stimulează curiozitatea firească a ele­vilor. Apelând la arhiva de programe Discovery, platforma Discovery Education este acum lider în domeniul educaţiei, ajungând la peste un mi­lion de profesori şi 35 de milioane de elevi din America. Conţinutul Discovery Education, de cea mai înaltă calitate şi perfect aliniat standar­delor din domeniu, îi poartă pe elevi dincolo de sălile de curs, punând la dispoziţia profesorilor metode eficiente şi conţinut media educaţional care inspiră elevii să înveţe mai bine. Bazân­du-se pe dezvoltare profesională completă, servicii de evaluare şi o întreagă reţea de profesori pa­sio­naţi care se ajută şi se susţin reciproc, Dis­covery Education asigură rezultate pe termen lung, conectând procesul de învăţare la lumea contemporană. (Virgil Cristea)

Nouatile din invatamant în 2012

Anul 2012 va aduce în învăţământ mai multe noutăţi impuse de Legea educaţiei. Una din cele mai importante se referă la introducerea clasei pregătitoare. Astfel, elevii născuţi în anul 2005 reprezintă ultima generaţie admisă în învăţământul primar fără să fi fost în clasa pregătitoare, din anul şcolar 2012 - 2013 aceasta devenind obligatorie.
Copiii născuţi în 2005 vor fi admişi în clasa întâi fără clasa pre­gătitoare, iar cei născuţi în 2006 vor intra în clasa pregătitoare. Pen­tru copiii născuţi în intervalul 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006 părinţii vor putea opta dacă prelungesc încă un an grupa mare sau dacă cei mici merg în grupa pregătitoare. În cazul în care copiii născuţi în intervalul 1 septembrie - 31 de­cem­brie rămân încă un an în gupa mare, în anul şcolar 2013-2014 vor intra în clasa pregătitoare.
Potrivit legii, în clasa pregătitoare sunt înscrişi copiii care au împlinit vârsta de 6 ani până la data începerii anului şcolar. La solici­tarea scrisă a părinţilor, a tutorilor sau a susţinătorilor legali, pot fi în­scrişi în clasa pregătitoare şi copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la sfârşitul anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare.
În clasa pregătitoare din în­vă­ţă­mântul special sunt înscrişi copii cu cerinţe educaţionale speciale, care împlinesc vârsta de 8 ani până la data începerii anului şcolar. La so­li­citarea scrisă a părinţilor, a tutorilor legali sau a susţinătorilor le­gali, pot fi înscrişi în clasa pregătitoare şi copii cu cerinţe educa­ţio­nale speciale cu vârste cuprinse între 6 şi 8 ani la data începerii anului şcolar.
Clasa pregătitoare se organi­zea­ză în cadrul unităţilor de învă­ţă­mânt preuniversitar cu personalitate juridică acreditate sau autori­zate. Aceste clase pot funcţiona şi la grădiniţe.
Inspectoratele şcolare vor asi­gura înscrierea în clasa întâi a tu­tu­ror copiilor în vârstă de şapte ani şi a copiilor în vârstă de şase ani împliniţi până la data începerii anului şcolar, dacă aceştia au frecventat grupa pregătitoare şi dacă există solicitarea scrisă a părinţilor, a tutorilor sau a susţinătorilor legali.
De asemenea, inspectoratele şcolare vor organiza şi înscrierea în clasa pregătitoare a tuturor copiilor în vârstă de 6 ani împliniţi până la data începerii anului şcolar, dacă nu au frecventat grupa pregătitoa­re, precum şi a copiilor care îm­pli­nesc aceeaşi vârstă până la sfârşitul anului calendaristic, dacă există so­licitarea scrisă a părinţilor, a tu­torilor sau a susţinătorilor legali şi dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare.
Inspectoratele şcolare înaintea­ză, până în 20 ianuarie 2012, spre avizare Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului reţeaua şcolară din raza lor teritorială propusă de autorităţile administraţiei publice locale, după consultarea unităţilor de învăţământ, a ope­ratorilor economici şi a parte­neri­lor sociali interesaţi.
De asemenea, MECTS a mai pregătit o noutate. Şi anume, liceele cu promovabilitate sub 15% la Examenul de bacalaureat din 2011 vor elabora pentru clasa a IX-a un plan de şcolarizare diminuat cu cel puţin o clasă, potrivit metodologiei Mi­nis­terului Educaţiei privind cifra de şcolarizare în anul de învă­ţă­mânt 2012-2013.
Astfel, unităţile de învăţământ de nivel liceal cu promovabilitate sub 15% la Examenul de bacalaureat 2011 „vor proiecta pentru clasa a IX-a, zi, un plan de şcolarizare di­mi­nuat cu cel puţin o clasă“. Uni­tă­ţile de învăţământ de nivel liceal unice la nivel de localitate, precum şi cele care au câte o clasă a IX-a, a X-a, a XI-a şi a XII-a sunt exceptate de aceste reglementări.
Pentru anul şcolar viitor, pro­punerile pentru proiectul planului de şcolarizare şi al reţelei unităţilor de învăţământ preuniversitar se vor elabora de inspectoratele şcolare. Fiecare inspectorat şcolar va realiza un studiu prin care va fundamenta proiectul planului de şcolarizare din perspectiva argumentelor pedagogice, psihologice, sociologice şi economice.
Studiul va urmări analiza posibilităţilor de cuprindere a absolvenţilor claselor a VIII-a în ciclul in­ferior al liceului, în funcţie de ofer­ta educaţională. De asemenea, studiul va urmări analiza opţiunilor elevilor claselor a VIII-a şi a opţiunilor absolvenţilor şcolilor de arte şi meserii din învăţământul special, promoţia 2012, pentru anul de completare (nivelul 2 de calificare), învăţământ de zi, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
O altă noutate o reprezintă in­tro­ducerea costului standard per elev şi a principiului „finanţarea ur­mează elevul“.
Funeriu a menţionat că, în 2012, prin costul standard per elev sunt finanţate atât salariile, cât şi cheltuielile cu întreţinerea, materiale şi servicii pentru evaluarea periodică internă a elevilor şi cheltuieli cu formarea continuă a cadrelor didactice.
„Altfel spus, o şcoală care este într-o comună bogată şi o şcoală care este într-o comună săracă vor primi aceeaşi sumă pentru salarii şi pentru cheltuielile anunţate dacă au acelaşi număr de elevi. Înainte, într-o comună bogată, oraş bogat, primarul cumpăra tablă electronică şi mijloace moderne, iar în altele pri­marul nu plătea nici măcar în­căl­zirea. Acest lucru nu va mai fi posibil de acum înainte pentru că va exis­ta echitate în sistem. Sumele sunt aceleaşi indiferent de comuna în care se află şcoala. Este un pas uriaş. Desigur, primăriile, dacă au resurse, pot fi­nan­ţa suplimentar şcolile, peste aceste resurse care vin direct din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată. Aceste sume asigură standardul. Este un pas uriaş spre echitate. Primarul nu va mai avea scuze să nu plătească încălzirea la şcoală, să nu realizeze aceste servicii minime pentru co­pii“, a mai spus Funeriu.
Costul standar pe elev, coeficient 1 este de 2.235 lei pentru sa­la­rii şi 264 pentru celelalte cheltuieli. România a fost împărţită în multe zone în funcţie de temperatură, astfel încât la cele unde este mai frig, coeficientul este de 300 de lei cost standard pentru cheltuieli, a adăugat ministrul Educaţiei.
„Costul fiind standard, dacă un director este bun gospodar şi are grijă ca la chiuvete să nu curgă apa continuu, face economii şi reduce risipa poate cumpăra instrumente de învăţare de mai bună calitate. Poate să schimbe băncile, să facă investiţii în folosul elevilor pentru că banii vor fi aceiaşi. Gospodarii buni ştiu când să deschidă şi când să închidă caloriferele să facă mici reparaţii şi banii economisiţi să îi folosescă în interesul elevilor“, a adăugat Funeriu.
El a spus că, de la începutul anului şcolar 2011 - 2012, peste 92% din­tre copiii României învaţă în şcoli autorizate sanitar, adică în con­diţii bune. În prezent, în Ro­mânia sunt peste 6.200 de şcoli
cu personalitate juridică de la
peste 8.500 de şcoli în urmă cu doi ani.
„Un lucru esenţial introdus din 2012 este acela că MECTS va monitoriza numărul de elevi reali şi va finanţa în funcţie de prezenţa ele­vi­lor la clasă. De exemplu, dacă vom înscrie la şcoală la seral un număr de elevi care nu corespunde celui pe care îl găsim la controalele efectuate, atunci şcoala poate pier­de din finanţare. Finanţarea va fi modificată dacă numărul de elevi este mai mic sau mai mare decât cel anunţat la începutul anului. Finanţarea ur­mează elevul. Acestă măsură va duce la scăderea abandonului şco­lar. Directorul va şti că va primi bani mai puţini dacă copiii nu vin la şcoală. Va fi o implicare mult mai pu­­­ternică a şcolii în societate. Vor câş­tiga şcolile care vor face acest efort şi anume să ţină elevii la cursuri“, a conchis ministrul Funeriu.
Tot din 2012, începe evaluarea de la finalul clasei a II-a - evaluarea competenţelor fundamentale: scris-citit şi matematică. Rezultatele eva­luărilor sunt folosite pentru elaborarea planurilor individualizate de învăţare ale elevilor. Re­zul­ta­tele evaluării şi planurile individua­lizate se comunică părinţilor ele­vilor şi constituie documente din portofoliul educaţional al elevului.
O altă evaluare va fi cea de la fi­na­lul clasei a IV-a, prin eşan­tio­na­re, o evaluare a nivel naţonal a competenţelor fundamentale dobândite în ciclul primar, după modelul tes­tă­rilor internaţonale, pentru diagnoza sistemului de învăţământ la nivel primar.
De asemenea, la finalul clasei a VI-a, toate şcolile, în baza unei me­to­dologii elaborate de MECTS, organizează şi realizează evaluarea elevilor prin două probe transdisciplinare: limbă şi comunicare, matematică şi ştiinţe.
De asemenea, din 2012, concursul de titularizare va fi organizat la ni­velul fiecărei unităţi de în­vă­ţă­mânt.
O altă noutate vizează organizarea învăţământului profesional. Potrivit unei declaraţii a ministrului Educaţiei, începânând cu anul şcolar viitor ar putea reapărea şco­lile profesionale pe lângă liceele tehnologice.
În învăţământul superior, în 2012, vor fi terminate alegerile pentru noile structuri de conducere ale univeristăţilor şi vor fi consfinţite primele consorţii universitare. De asemenea, MECTS analizează oportunitatea reintroducerii concursului de admitere la facultate.

Universitatile trebuie sa-si aleaga rectorii

Bătălia pentru poziţiile de rectori sau preşedinţi în universităţi are în primul rând o miză financiară. Dacă analizăm veniturile acumulate de rectori, câştigurile pe an sunt colosa­le. De exemplu, la Facultatea de Me­dicină şi Farmacie, rectorul Florian Popa câştigă 203.654 lei (aproape 50.000 euro!) numai din salariul de rector. Rectorul Constantin Oprean a încasat fabuloasa sumă de 346.736 lei din venitul de rector, activităţi di­dac­tice şi de cercetare în cadrul Uni­ver­sităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu. Dar funcţiile universitare au şi alte beneficii: prin cumul între poziţia de preşedinte SNSPA şi cea de evaluator sau sfătuitor al altor universităţi, Adri­an Miroiu a făcut 334. 509 lei în anul precedent (pe lângă rectorul Paul Dobrescu cu 288.396), din ac­ti­vităţile didactice, de cercetare, din ac­tivitatea la ARACIS şi ca expert co­la­borator al altor instituţii! Şi Vasile Astărăstoae a cumulat funcţii peste func­ţii. Dacă în cazul unui profesor universitar orice salariu este posibil şi legal prin cumulul unei norme didactice, a orelor suplimentare şi a granturilor de cercetare, acest lucru nu e valabil pentru conducerile universităţilor, care nu au timp nici de predat şi nici de cercetare, în schimb au o considerabilă influenţă pe care o pot folosi pentru a-şi creşte veniturile.
Ce miză mai are
funcţia de rector, astăzi, în România
În lunile următoare, multe universităţi trebuie să îşi aleagă, din nou, rectorii. Noua lege a educaţiei schimbă însă regulile jocului, iar miza de a deveni astăzi rector în România nu mai e aceeaşi. Dacă ar fi să rezumăm care este efectul dorit al schimbărilor privind alegerea rectorilor, acesta ar fi, în primul rând, eliberarea universităţilor de controlul unui grup re­strâns de oameni, aceiaşi veşnici membri în comisii, comitete, aceiaşi evaluatori de granturi care acumulează averi uriaşe.
Fără candidaţi unici
în alegeri
Una dintre schimbările importante aduse de noua legislaţie este obligativitatea existenţei a cel puţin doi candidaţi la alegerile pentru desemnarea rectorului. Dacă înainte erau destule cazuri de universităţi cu un singur candidat (ex. Ioan Pânzaru - Universitatea Bucureşti, Ecaterina Andronescu - Universitatea Politeh­ni­ca Bucureşti, Constantin Oprean - Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu şi multe alte cazuri), acum această practică nu mai este posibilă. De altfel, cum s-ar putea organiza alegeri cu un singur candidat când unica mo­dalitate de a-l respinge este ne­­par­ticiparea la vot sau anularea pro­priului vot? Predictibilitatea a­ran­­­­jamentelor şi abandonarea luptei de către potenţialii contracandidaţi pe motivul că jocurile sunt deja fă­cute nu mai pot funcţiona.
Referendum cu tam-tam în universităţi
Fiecare universitate şi-a organizat deja un referendum pentru ale­ge­rea modalităţii de desemnare a rec­torului. Comunitatea academică - de la cadre didactice şi de cercetare până la reprezentanţii studenţilor - au avut de ales între cele două variante de desemnare a rectorului prevăzute  de noua lege: fie prin concurs public, fie prin alegeri generale.
Întregul proces a fost reglementat de Ministerul Educaţiei în cele mai mici detalii: buletinele de vot au venit centralizat, de la minister; universitatea a trebuit să anunţe refe­rendumul cu cel puţin 30 de zile îna­inte; să organizeze cel puţin 3 dezbateri publice pentru informarea comunităţii academice despre implicaţiile referendumului, iar procedurile în sine de validare şi desfăşurare a re­ferendumului au fost aproape la fel de complexe ca la alegeri naţionale. Vo­tul a fost universal, direct, secret şi egal. Cel puţin la nivel formal, cuvântul de ordine a fost transparenţa: birouri electorale, observatori, procese verbale, liste electorale în care totul e consemnat şi verificat.
Cât de uşor se mai poate ocupa funcţia de rector? Concurs public vs. Alegeri generale
În urma referendumului des­fă­şurat în universităţi, acestea au optat mai degrabă pentru alegerea rectorului prin vot şi nu prin concurs. Şi aceasta pentru că, cel puţin teoretic, concursul favorizează şi candidatura unor oameni din exteriorul universităţilor care poate fi incomodă pentru interesele grupurilor universitare. Mai exact, senatul universitar ar trebui să stabilească o comisie de selecţie a rectorului formată în proporţie de 50% din membri ai universităţii şi 50% din personalităţi ştiinţifice şi academice din afara universităţii, din ţară şi din străinătate. Amestecul unor oameni din exterior în recrutarea rectorului este o idee bună încurajând promovarea la conducerea universităţilor a altor persoane decât cele fixate de ani buni în structurile de conducere.
Dacă această idee ar putea fi pe placul unei părţi din comunitatea uni­versitară, mulţi nu o agreează, votând, aşa cum s-a observat la refe­rendum, cu o majoritate covârşitoare pentru varianta rectorului desemnat prin alegeri interne. Asta nu înseamnă că în acest sistem nu au acces şi candidaţi externi, dar este greu de crezut că îşi vor atrage susţinerea unui număr suficient de votanţi. Pe de altă parte, trebuie subliniat că, şi prin sistemul de vot, candidaţii la funcţia de rector trebuie să facă mai mult decât până acum: dezbateri pu­bli­ce, program de candidatură, aten­ţia pentru captarea întregii comunităţi academice şi nu doar a unui grup restrâns. Având în vedere că întreaga comunitate academică va vota prin vot secret, este un moment favorabil ca nemulţumiţii de vechea oligarhie universitară să schimbe rezultatele alegerilor.
Prin urmare, nu mai este atât de uşor să devii rector. Pe de altă parte, rămâne de văzut cât de mult au reuşit vechile conduceri să îşi exercite influenţa în propriile structuri academice pentru că schimbările se pot realiza numai cu o majoritate universitară care îşi doreşte asta.
Ce puteri şi ce
constrângeri vor avea
noii rectori?
În primul rând, o schimbare ma­joră este reprezentată de noul statut al rectorului. Rectorul încheie un contract de management care cu­prin­de criteriile şi indicatorii de per­for­manţă managerială. Aceasta în­seamnă că:
- performanţa reală a activităţii rec­torului poate fi evaluată mai obiectiv;
- rectorul poate fi disponibilizat de MECTS din motive de: nerespectare a legii, Cartei şi regulamentelor universităţii, nerespectare a reglementărilor privind evaluarea şi asigurarea calităţii, probleme de etică şi echitate, un management neeficient şi o utilizare defectuoasă a resurselor, netransparenţa deciziilor şi activităţilor sale.
Criteriile de sancţionare până la disponibilizarea rectorului se referă, practic, la toată activitatea acestuia de la aplicarea normelor până la modul cum sunt cheltuite resursele financiare. Rectorul este un angajat care răspunde pentru activităţile sale în faţa senatului universităţii şi a mi­nisterului şi îşi asumă răspunderea publică pentru deciziile pe care le ia. Acest nou statut al rectorului care poate fi evaluat pe criterii obiective de performanţă a stârnit numeroase critici, în mod firesc, din partea rectorilor actuali, aflaţi pe poziţii mai vulnerabile.
Puterea şi responsabilitatea rectorului sunt foarte mari în condiţiile în care acesta semnează şi negociază, pe de-o parte, contractul instituţional cu ministerul, iar, pe de altă parte, încheie contractul de management cu senatul universitar. Rectorul concentrează resursele întregii universităţi, fiind, conform legii, respon­sabil de alocarea acestora spre departamentele şi structurile cele mai performante. Controlul resurselor şi sta­bi­lirea modului cum sunt cheltuite sunt atribuţii de care depind func­ţio­na­rea întregii instituţii şi deci miză uria­şă pentru a deveni rector. Rec­torul prezintă senatului, în fiecare an, raportul despre starea universităţii care trebuie validat.
În ceea ce priveşte incompatibi­lităţile, cea mai importantă schimbare, în plus faţă de cele deja existente, se referă la incompatibilitatea dintre funcţia de rector şi funcţiile de demnitate publică. În acest context, Agenţia Naţională de Integritate a stabilit că cei patru parlamentari care sunt şi rectori, Ecaterina Andro­nes­cu, Florian Popa, Nicolae Robu şi Şte­fan Iosif Drăgulescu se află în in­com­patibilitate în raport cu preve­derile noii Legi a Educaţiei. Ecaterina Andronescu se află deja la al doilea mandat alături de alte nume grele precum Andrei Marga (Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca), Florian Popa (UMF „Carol Davila“) Ioan Pânzaru (Universitatea din Bucureşti) sau Ion Gh. Roşca (ASE).
Noi alegeri,
noi relaţii de putere
În primul rând, noile alegeri pentru desemnarea rectorilor vor aduce oameni noi, având în vedere că la un număr semnificativ de universităţi rectorii îşi termină deja cel de-al doilea mandat. E un moment în care, fie vom asista la continuarea jo­cu­rilor grupurilor de putere precedente prin alegerea unui rector din cadrul acestora, fie va fi o schimbare majoră favorizată de faptul că nu doar un grup, ci toată comunitatea academică îşi alege rectorul.
Relaţiile de putere se vor forma pe baza influenţei majore pe care o va exercita rectorul, nu doar prin de­sem­narea propriei echipe în structura executivă (prorectori, director ad­mi­nistrativ), ci şi prin influenţa informală în alegerea decanilor din cadrul facultăţilor. Conform legii, candidaţii pentru funcţiile de decan sunt avizaţi de consiliul facultăţii respective cu votul majorităţii simple a membrilor acestuia. La fel ca la alegerile rectorului, trebuie să existe cel puţin 2 candidaţi!
Rectorul este cel care organizează concursul public pentru alegerea de­canului. El deţine astfel o putere in­formală crescută de a influenţa can­di­daţii desemnaţi pentru această func­ţie. Intenţia ar fi de a armoniza structurile de conducere ale universităţii cu cele de la nivelul facultăţilor pentru un management mai eficient. Odată cu noua evaluare a universităţilor şi a programelor de studii, finanţarea va depinde, într-o măsură mai mare decât până acum, de performanţa universităţilor. Rectorul este responsabil de atribuirea resur­selor către facultăţile şi programele de studii mai performante. Fără o comunicare eficientă cu decanii, vom avea o distribuţie a resurselor de sus în jos fără o asumare a deciziilor şi a unui plan pentru menţinerea sau îmbunătăţirea calităţii structurilor universitare. Accentul pe indicatori de calitate şi nu doar pe cantitate (numărul de studenţi înmatriculaţi la o universitate) în realizarea finan­ţă­rilor presupune mai mult decât o co­re­lare de cifre pentru asigurarea ra­portului număr studenţi – bani. În acest sens, sunt necesare strategii co­mune asumate de executiv alături de facultăţi pentru o cheltuire eficientă a banilor publici şi pentru asu­marea unei direcţii comune în privinţa creş­terii calităţii.
Scandaluri de corupţie, nepotisme
şi non-transparenţă
Dintre toate universităţile incluse în lista neagră a rectorilor, aproape toate au fost sau sunt implicate în scandaluri, cazuri de corupţie sau probleme de integritate! Rectorii Florian Popa, Iosif Ştefan Drăgu­les­cu, Ecaterina Andronescu şi Nicolae Robu sunt, în primul rând, în stare de incompatibilitate sesizată de ANI pentru ocuparea în acelaşi timp a funcţiilor de parlamentari cu cele de rectori. De asemenea, rectorul Adri­an Gorun de la Universitatea „Con­stan­tin Brâncuşi“ se afla în situaţie de incompatibilitate la alegerile din 2005 ocupând şi funcţia de secretar general al Ministrului Educaţiei. ANI a constatat starea de incompatibilitate, dar la alegerile din 2008 a fost, din nou, singurul candidat la funcţia de rector şi a fost ales în unanimitate pentru un nou mandat. În 2008, s-a aflat din nou în incompatibilitate, o dată pentru că ocupa funcţia de înalt funcţionar public (transferat de la Ministerul Educaţiei la Comisia pentru Prognoză) şi a doua oară pentru că a fost candidatul PDL la alegerile pentru Camera Deputaţilor (incompatibilităţi confirmate de ANI).
Afaceri ilegale
şi jocuri de culise
Ştefan Diaconescu, rectorul de la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti este cercetat de DNA pentru asocierea ilegală cu omul de afaceri Gabriel Po­po­viciu în firma controlată de acesta, Băneasa Investments. Rezul­ta­tul este concesionarea unei proprietăţi către universitate la un preţ mult sub-eva­luat. Un alt caz este acela al rectorului Vasile Astărăstoae care este ur­mărit penal pentru mai multe in­fracţiuni într-un dosar DNA pentru atri­buirea ilegală a unui contract într-un proiect finanţat din fonduri europene. De asemenea, rectorul Ştefan Drăgulescu a fost reclamat pen­tru plata din banii universităţii UMF Timişoara a mai multor de­pla­sări făcute de el şi fiica sa în ţări din Europa şi America Latină. De men­ţio­nat sunt şi problemele repetate înregistrate la Universitatea „Aurel Vlaicu“ din Arad. Rectorul Lizica Mihuţ s-a folosit de stratagema înfiinţării funcţiei de preşedinte al universităţii pentru a rămâne la condu­cere şi după terminarea celui de-al doilea mandat de rector. Ulterior, a reuşit să ocolească legea şi să revină în funcţia de rector pentru al treilea mandat după ce l-a înlaturat pe noul rector, ales cu doar cateva luni înainte, cu sprijinul Senatului universitar. Decizia Senatului a fost anulată de instanţa de judecată. Lucrurile nu s-au oprit aici. Doamna Mihuţ a încercat să introducă o nouă funcţie în Carta universitară, de data aceasta aceea de preşedinte de onoare cu prerogative în conducerea instituţiei. Propunerea nu a fost însă aprobată de legea Funeriu, o astfel de funcţie neexistând nici în Legea educaţiei.
Nepotisme
Un exemplu de nepotism este acela al rectorului Constantin Oprean de la Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu care a angajat trei membri ai familiei sale, rude de gradul I (soţia şi cele două fiice) pe poziţii didactice în universitate. Acelaşi rector, la ale­ge­rile din 2008, a modificat ilegal unele prevederi ale Cartei universi­ta­re care i-au permis să numească di­rect anumite persoane în organele de con­ducere ale universităţii. De ase­menea, rectorul Vasile Astă­răs­toae de la UMF Iaşi a fost acuzat de angajare ilegală a propriei fiice într-un proiect al universităţii finanţat din fonduri europene.
Material publicat pe site-ul

Clasa zero - o alta masura marca Funeriu

Despre „realizările” lui Daniel Funeriu, ministrul Educaţiei, Cercetarii, Tineretului şi Sportului, aproape că nu mai este nimic de comentat. Numai că „magistrala” pre­vedere a Legii Educaţiei Naţionale, asu­mată şi nu dezbătută şi votată, referitoare la clasa pregătitoare îl aduce din nou în discuţie pe Funeriu. În timp ce oficialii spun că este o idee bună, în sensul ca această clasă pregătitoare să se orga­nizeze în şcoli, părinţii şi dascălii sunt total împotrivă. Şi chiar pe bună dreptate. Numai că opoziţia lor nu este luată în sea­mă (adulţii sunt buni pentru reprezentanţii statului doar să plătască taxe şi im­po­zite, că altfel oricum nu-i ia nimeni în sea­mă)  şi peste tot pe unde apare, când vine vorba de clasa pregătitoare, ministrul Funeriu nu conteneşte să spună ce bine va fi. Dar, haideţi să facem o trecere în re­vis­tă referitor la ce se doreşte cu înfiin­ţa­rea clasei pregătitoare chiar din toamnă, o dată cu debutul anului şcolar 2012-2013.
Libertatea alegerii şcolii,
doar clamată
La clasa pregătitoare prezenţa va fi obligatorie, deci se vor pune absenţe, iar copiii vor învăţa jucându-se.  În clasa pre­gă­ti­toare vor învăţa copiii care până la 31 august 2012 vor avea şase ani împliniţi sau, în cazuri speciale, în sensul că dezvol­ta­rea psihosomatică le permite, şi cei care vor împlini această vârstă până la 31 decembrie 2012. Înscrierile se fac potrivit unui calendar stabilit, disponibil pe site-urile inspectoratelor şcolare, al MECTS sau direct la şcoli. Şi în cazul clasei pregătitoare se respectă procedurile deja cu­nos­cute, în sensul că fiecare şcoală are aro­ndat un anumit număr de străzi. Teo­re­tic se spune că părintele are libertatea de a-şi alege şcoala, dar practic copiii vor ajunge automat la şcolile din cartier, afe­rente străzii de domiciliu. Articolul 13, punctul 4 din Metodologia privind cu­prin­de­rea copiilor în clasa pregătitoare şi în clasa I pentru anul şcolar 2012-2013 preci­zea­ză: „În cazul în care solicită înscrierea la altă unitate de învăţământ decât şcoa­la de circumscripţie, pe lângă documentele menţionate la alin. (3), părinţii de­pun şi documente care dovedesc în­de­plinirea criteriilor de departajare, în con­formitate cu art. 9 şi 10“. Adică, pentru a fi admis la o altă şcoală decât cea de care aparţine cu domiciliul, respectivul copil trebuie să se afle într-una dintre următoarele situaţii, care se iau în calcul chiar în ordinea prezentată, anume: a) existenţa unui certificat medical de în­ca­dra­re în grad de handicap a copilului; b) existenţa unui document care dovedeşte că este orfan de ambii părinţi sau provine de la o casă de copii; c) existenţa unui document care dovedeşte că este orfan de un părinte sau provine dintr-o familie mo­no­parentală; d) existenţa unui document care dovedeşte că unul dintre părinţi este cadru didactic/cadru didactic auxiliar/angajat în învăţământ; e) existenţa unui frate/a unei surori a copilului, înmatriculat/înmatriculată în unitatea de învăţământ la care se solicită înscrierea.
Prevederile din metodologie spun clar, negru pe alb, că nu se poate vorbi de o alegere liberă a şcolii dorite. Cu alte cu­vinte, dacă părinţii au reuşit să-şi în­scrie copilul la o grădiniţă bună, chiar una privată şi care corespundea necesităţilor lor, la împlinirea vârstei de 6 ani res­pectivul micuţ va merge, obligatoriu, la şcoala din cartier. Oricum ar fi ajuns aici în clasa I, dar cu înfiinţarea clasei pregătitoare în şcoli şi nu în grădiniţe aşa cum ar fi fost normal, copilul este rupt for­ţat de mediul cu care s-a obişnuit, ruptură abruptă pentru o vârstă atât de mică. Ca să nu mai spunem că şi parada declaraţiilor oficialilor MECTS, cum că va debuta o adevărată competiţie între şcoli, este tot vorbărie. Care competiţie? Competiţie
ar fi fost atunci când parinţii ar alerga către şcolile care au dotări corespunzătoare, profesori de calitate şi un management serios, deci aceste unităţi de în­vă­ţă­mânt s-ar dezvolta şi chiar s-ar uni cu al­te­le încercând să le tragă în sus, după mo­delul lor performant. În condiţiile în care înscrierile în clasa pregătitoare, fie ele şi electronice, se fac folosind acelaşi principiu – al străzilor arondate, nu mai există competiţie.
Programele şcolare,
în aşteptare
Că totul în sistemul de învăţământ românesc se face după ureche o de­mon­strează şi programele şcolare pentru copiii care vor intra în clasa pregătitoare. Aceste programe nu sunt încă finalizate, oficialii MECTS rezumându-se să transmită că părinţii vor fi informaţi asupra elementelor importante din program când vor începe înscrierile, din 5 martie. În principiu, în clasa pregătitoare copiii îşi vor dezvolta capacitatea de a comunica, vor stabili şi consolida primele contacte cu numerele şi literele, vor învăţa să ob­ser­ve mediul înconjurător, să interac­ţio­ne­ze cu ceilalţi copii şi cu adulţii prin inter­me­­diul jocurilor didactice, activităţi în echi­­pă, prin muzică şi desen etc. De ase­me­nea, vor avea şi ore pentru o pregătire fizică armonioasă. Numai că toate acestea nu sunt noutăţi, ci exact ceea ce se face şi acum la grupa pregătitoare, la grădiniţă. Se poate spune că este doar o schi­mbare de denumire, de dragul schim­bării, şi în final va fi doar un iureş fără rost. Pornită din start fără o gândire seri­oa­să şi o infrastructură bine pregătită – infrastructură care există deja la grădiniţe şi unde chiar s-au mai făcut eforturi pentru creş­terea acesteia – construcţii de noi gră­diniţe, de exemplu, clasa pregătitoare se va dovedi o greşeală. Practic, în loc să se fi păstrat aceste grupe pregătitoare la grădiniţă, se împing artificial copiii la şcoală, doar pentru ca ministrul Funeriu să mai facă paradă cu marile sale realizări în ale reformării învăţământului românesc. Nu trebuie uitat nici faptul că nu toate clasele pregătitoare vor fi organizate în şcoli. Unde nu se va putea, acestea vor fi la grădiniţă. Talmeş-balmeş!
Şcolile cu clase simultane,
şi mai stresate
Că mai marii din educaţie nu prea gân­desc şi sunt rupţi de realitate o do­ve­deşte şi situaţia şcolilor din micile localităţi rurale, unde învăţământul primar se face simultan. Fără să fie lipsită de umor, o educatoare îşi exprimă nelămurirea vizavi de cum va fi integrată şi această clasă pregătitoare alături de celelalte patru clase – clasa I, clasa a II-a, clasa a III-a şi clasa a IV-a.
„Funcţionez ca educatoare într-o şcoală mică din mediul rural, grupa combinată, copii cu vârsta de 3-7 ani. Colega mea, învăţătoare,  predă la învăţământul primar - simultan 4 clase. În condiţiile în care, în anul şcolar 2012-2013, în clasa I vor intra 5 copii, la clasa pregătitoare 4, vor fi simultan cinci clase? Numărul de copii de şase ani nu permite înfiinţarea unei clase pregătitoare independente, iar şcoala are doar două săli - o sală de clasă şi o sală de grădiniţă. Am citit ceva referiri des­pre cum se va desfăşura activitatea la clasa pregătitoare şi seamănă foarte mult cu ce facem acum la grupa pregătitoare, adică activitate bazată pe joc, fără eva­luări şi notări, doar încurajări sub forma unor buline colorate (probabil pentru că cei responsabili cu inventarea legii nu ştiu ca în învăţământul preşcolar copiii sunt evaluaţi la sfârşitul proiectelor tematice şi nici că primesc stimulente). În acest caz concret din mica noastră localitate cum se va proceda? Ce va face învăţătorul? Va întinde un preş în faţa sobei dându-le celor patru copii de 6 ani jucării, lipindu-le şi gura cu leucoplast pentru a nu bruia activitatea copiilor din celelalte 4 clase în sistemul simultan? Ce vor face acele educatoare ce au terminat liceul pedagogic  şi au ca singură specializare „educatoare“ şi mai funcţionează şi în mediul rural unde copiii sunt puţini şi se adună toate vârstele pentru a se încropi o grupă? Acum, ple­când două categorii de vârstă, rămân sub efectiv. Înseamnă că se desfiinţează grădiniţa? Ce se întâmplă cu ceilalţi copii sub 6 ani din localitate, în cazul acesta unde vor fi înscrişi, cine se va ocu­pa de educaţia lor? Concluzia este că educatoarele vor cădea „pe capete“, în me­diul rural nu vor mai exista grădiniţe, iar copiii de la ţară nu mai au aceleaşi drepturi cu copiii de la oraş, fiind văduviţi de orice brumă de educaţie!”, se întreabă pe bună dreptate şi concluzionează pertinent o doamnă învăţătoare.
Lipsă de comunicare
şi mister total
Că dascălii nu ştiu deloc ce şi cum va fi cu această mult trâmbiţată clasă pre­gă­titoare este o certitudine. Şi dovadă stau şi dialogurile dintre cadrele didactice, care sunt năucite şi nu au habar de ce va fi.
„Eu am fost educatoare vreme de opt ani, iar acum sunt învăţătoare. Trăiesc şi predau într-unul din cele mai mari oraşe ale României şi se presupune că măcar cei din oraşele mari ar trebui să fie mai informaţi. Am păstrat legătura cu multe educatoare, suntem prietene şi discutăm mult. La şcoală am, de asemenea, multe colege poate chiar mai informate decât mine. Şi nimeni, dar absolut nimeni, nu ştie nimic. Toată lumea presupune, îşi dă cu părerea, ghiceşte, dă în cărţi, mai prinde câte o veste de prin ziar sau de la TV, şi cam atât. Cu toţii suntem în ceaţă. Şi războiul deja a început. Educatoarele nu vor să renunţe la copiii pe care i-au pregătit atâţia ani, când în sfârşit culeg şi ele roadele muncii lor (să nu mai punem şi motivul scăderii numărului de copii). Învăţătoarele nu vor acei copii pentru că nu doresc să lucreze cu vârste atât de mici. Gândiţi-vă că ai un an clasa a IV-a şi apoi treci la clasa pregătitoare. E şo­cant! Şi în plus, nu au nici loc pentru ei. Sunt atâtea întrebări pe care le tot învârtim între noi şi nimeni nu se îndură să ne lumineze odată“, se plânge o învăţătoare, evident şi cu umorul de rigoare.