Clasa politica in scoala

Federaţia Educaţiei Naţionale a transmis în decembrie câte o scrisoare fiecărui preşedinte de partid atât din coaliţia de guvernare, cât şi din opoziţie. Prin acea scrisoare, reprezentanţii FEN au încercat să tragă un semnal de alarmă în privinţa situaţiei actuale a sistemului educaţional şi a angajaţilor din învăţământ şi socilitau o întâlnire de urgenţă. Cu toate că au primit aceste scrisori, niciun preşedinte nu a dorit să se întâlnească cu reprezentanţii FEN. Prin atitudinea avută au arătat încă o dată cât de importantă este pentru ei şcoala.

Îi întâlnim de fiecare dată la început de an şcolar îmbrăcaţi la ţol festiv şi în campaniile electorale promiţând vrute şi nevrute. Coboară din limuzinele de zeci de mii de euro îmbrăcaţi în costume de firmă şi laudă cadrele didactice şi elevii pentru munca depusă. Nu au pic de ruşine şi pozează pentru primele pagini din ziare satisfăcuţi de promisiunile făcute, deşi ştiu că nu şi le vor respecta niciodată. Pleacă mulţumiţi că au reuşit să îi mai păcălească încă o dată pe cei ale căror voturi le vânează
şi că au mai bifat o acţiune pentru partidul din care fac parte. Le ştiu pe toate considerându-se experţi în ceea ce nu ştiu. După ei, po­topul. Totul ră­mâ­ne, în
cel mai bun caz, aşa cum a fost. Totul pentru ei ţine de imagine. Când dispar camerele de filmat şi aparatele foto, dispar şi ei. Pentru că au venit odată cu ele şi doar pentru ele.

Aşa s-a întâmplat şi cu scrisorile FEN. Nu puteau să facă dintr-o întâlnire cu sindicaliştii un eveniment de presă, de­oa­rece nu puteau câştiga niciun punct la imaginea pe care faptele lor le-au conturat-o.
Prin demersul făcut, Federaţia Edu­ca­ţiei Naţionale solicita doar revenirea la nor­malitate ca un prim pas spre reaşe­za­rea învăţământului pe poziţia pe care o merită şi pentru realizarea unei autentice reforme care până acum a fost doar clamată.
De fapt, FEN le-a supus atenţiei următoarele probleme:
l Tot mai multe unităţi de în­văţământ sunt în situaţia de a-şi înceta activitatea din cauza lipsei fondurilor pentru achitarea utilităţilor. Sunt primării care nu pot asigura banii pentru în­călzirea uni­tă­ţilor şi, din ce în ce mai des în ultima vre­me, pentru achitarea salariilor. În aceste condiţii, este greu de pre­tins cuiva să ofe­re calitate şi performanţă;
l Măsura îngheţării salariilor pentru anul 2012 oferă premisele unei ample de­gra­dări a nivelului de trai pentru toţi salariaţii din învăţământ. Când se declară că această hotărâre s-a luat în interesul ţării se uită că măsura este îndreptată împotriva românilor. Constatăm că promisiunea făcută de reprezentanţii Guvernului potrivit căreia în 2012 vom primi diferenţa salarială de 10% a fost de fapt doar o declaraţie fără acoperire, ca multe al­tele. Deşi reprezentanţii FMI spun că sunt fonduri pentru majorări salariale în 2012, prin legea adoptată, actualul Executiv refuză dreptul salariaţilor la un trai decent şi la revenirea salariilor la nivelul celor din 2009;
l Invocând criza, care, după cum con­statăm, produce efecte doar pentru populaţie, clasa politică a hotărât reeşa­lonarea drepturilor câştigate în instanţă pentru perioada 2012 - 2016. Acest act normativ dovedeşte dispreţul manifestat faţă de actul de justiţie şi faţă de o lege adoptată în unanimitate în 2008 de Parlamentul României, lege promulgată de Preşedintele României;
l Dispariţia instituţiei dialogului social prin legea asumată de Guvernul Româ­niei a avut ca scop dovedit destructu­ra­rea instituţiei sindicale. Acest lucru este dovedit şi de atitudinea ministrului Edu­caţiei, Daniel Petru Funeriu, care refuză permanent dialogul cu partenerii sociali iar prin măsurile unilaterale pe care le ia face ca starea de tensiune din sistem să fie în permanentă creştere. Hotărârea mi­nistrului Funeriu de a implementa un nou program de salarizare care îngrădeşte drep­tul legitim al salariaţilor de a opta pen­tru reţinerea pe statul de plată a unor datorii către bănci şi CAR-uri, dar şi a cotizaţiei sindicale este discriminatorie, cu atât mai mult cu cât nu se referă la toţi bu­getarii, ci doar la salariaţii din în­vă­ţă­mântul preuniversitar. Domunul Funeriu
nu s-a oprit aici. Printr-un amendament la Legea Bugetului, prezentat în şedinţa comună a Comisiilor de Buget Finanţe din cadrul Parlamentului, ministrul Educaţiei a propus un amendament în conformitate cu care se îngrădeşte dreptul legitim la activitate sindicală a liderilor, hotărând că aceştia nu mai pot fi degrevaţi de norma didactică aşa cum au fost în ultimii 20 de ani.
FEN a făcut ace­eaşi solicitare şi pri­mului mi­nis­tru, Emil Boc. Răs­pun­sul a fost ace­laşi: Tăcere!

Ca urmare a lipsei de re­acţie, ne-am adre­sat şi li­derilor grupurilor parlamen­tare din Camera Deputaţilor şi Senat ale par­tidelor din Coaliţia de gu­vernare. Răs­punsul a fost acelaşi: Tăcere!
Concluzia este una singură: politicieni­lor nu le pasă de „Reforma Funeriu“, care va îngropa definitiv şcoala românească, şi nici nu au timp pentru discuţii care ar pu­tea rezolva multe dintre problemele pe care ni le-au creat până acum. Între timp, îşi pre­gătesc discursurile pline de angaja­men­­te găunoase pentru campania electorală ce stă să înceapă, pentru momentul în care ne vor cere încă o dată voturile în schimbul primisiunii că vor „ridica în­vă­ţă­mântul pe cele mai înalte culmi“. Să-i crea­dă cine mai poate! Până atunci, edu­caţia este din ce în ce mai sugrumată de „Funiaria PD-L-istă“.