Despre „realizările” lui Daniel Funeriu, ministrul Educaţiei, Cercetarii, Tineretului şi Sportului, aproape că nu mai este nimic de comentat. Numai că „magistrala” prevedere a Legii Educaţiei Naţionale, asumată şi nu dezbătută şi votată, referitoare la clasa pregătitoare îl aduce din nou în discuţie pe Funeriu. În timp ce oficialii spun că este o idee bună, în sensul ca această clasă pregătitoare să se organizeze în şcoli, părinţii şi dascălii sunt total împotrivă. Şi chiar pe bună dreptate. Numai că opoziţia lor nu este luată în seamă (adulţii sunt buni pentru reprezentanţii statului doar să plătască taxe şi impozite, că altfel oricum nu-i ia nimeni în seamă) şi peste tot pe unde apare, când vine vorba de clasa pregătitoare, ministrul Funeriu nu conteneşte să spună ce bine va fi. Dar, haideţi să facem o trecere în revistă referitor la ce se doreşte cu înfiinţarea clasei pregătitoare chiar din toamnă, o dată cu debutul anului şcolar 2012-2013.
Libertatea alegerii şcolii,
doar clamată
La clasa pregătitoare prezenţa va fi obligatorie, deci se vor pune absenţe, iar copiii vor învăţa jucându-se. În clasa pregătitoare vor învăţa copiii care până la 31 august 2012 vor avea şase ani împliniţi sau, în cazuri speciale, în sensul că dezvoltarea psihosomatică le permite, şi cei care vor împlini această vârstă până la 31 decembrie 2012. Înscrierile se fac potrivit unui calendar stabilit, disponibil pe site-urile inspectoratelor şcolare, al MECTS sau direct la şcoli. Şi în cazul clasei pregătitoare se respectă procedurile deja cunoscute, în sensul că fiecare şcoală are arondat un anumit număr de străzi. Teoretic se spune că părintele are libertatea de a-şi alege şcoala, dar practic copiii vor ajunge automat la şcolile din cartier, aferente străzii de domiciliu. Articolul 13, punctul 4 din Metodologia privind cuprinderea copiilor în clasa pregătitoare şi în clasa I pentru anul şcolar 2012-2013 precizează: „În cazul în care solicită înscrierea la altă unitate de învăţământ decât şcoala de circumscripţie, pe lângă documentele menţionate la alin. (3), părinţii depun şi documente care dovedesc îndeplinirea criteriilor de departajare, în conformitate cu art. 9 şi 10“. Adică, pentru a fi admis la o altă şcoală decât cea de care aparţine cu domiciliul, respectivul copil trebuie să se afle într-una dintre următoarele situaţii, care se iau în calcul chiar în ordinea prezentată, anume: a) existenţa unui certificat medical de încadrare în grad de handicap a copilului; b) existenţa unui document care dovedeşte că este orfan de ambii părinţi sau provine de la o casă de copii; c) existenţa unui document care dovedeşte că este orfan de un părinte sau provine dintr-o familie monoparentală; d) existenţa unui document care dovedeşte că unul dintre părinţi este cadru didactic/cadru didactic auxiliar/angajat în învăţământ; e) existenţa unui frate/a unei surori a copilului, înmatriculat/înmatriculată în unitatea de învăţământ la care se solicită înscrierea.
Prevederile din metodologie spun clar, negru pe alb, că nu se poate vorbi de o alegere liberă a şcolii dorite. Cu alte cuvinte, dacă părinţii au reuşit să-şi înscrie copilul la o grădiniţă bună, chiar una privată şi care corespundea necesităţilor lor, la împlinirea vârstei de 6 ani respectivul micuţ va merge, obligatoriu, la şcoala din cartier. Oricum ar fi ajuns aici în clasa I, dar cu înfiinţarea clasei pregătitoare în şcoli şi nu în grădiniţe aşa cum ar fi fost normal, copilul este rupt forţat de mediul cu care s-a obişnuit, ruptură abruptă pentru o vârstă atât de mică. Ca să nu mai spunem că şi parada declaraţiilor oficialilor MECTS, cum că va debuta o adevărată competiţie între şcoli, este tot vorbărie. Care competiţie? Competiţie
ar fi fost atunci când parinţii ar alerga către şcolile care au dotări corespunzătoare, profesori de calitate şi un management serios, deci aceste unităţi de învăţământ s-ar dezvolta şi chiar s-ar uni cu altele încercând să le tragă în sus, după modelul lor performant. În condiţiile în care înscrierile în clasa pregătitoare, fie ele şi electronice, se fac folosind acelaşi principiu – al străzilor arondate, nu mai există competiţie.
Programele şcolare,
în aşteptare
Că totul în sistemul de învăţământ românesc se face după ureche o demonstrează şi programele şcolare pentru copiii care vor intra în clasa pregătitoare. Aceste programe nu sunt încă finalizate, oficialii MECTS rezumându-se să transmită că părinţii vor fi informaţi asupra elementelor importante din program când vor începe înscrierile, din 5 martie. În principiu, în clasa pregătitoare copiii îşi vor dezvolta capacitatea de a comunica, vor stabili şi consolida primele contacte cu numerele şi literele, vor învăţa să observe mediul înconjurător, să interacţioneze cu ceilalţi copii şi cu adulţii prin intermediul jocurilor didactice, activităţi în echipă, prin muzică şi desen etc. De asemenea, vor avea şi ore pentru o pregătire fizică armonioasă. Numai că toate acestea nu sunt noutăţi, ci exact ceea ce se face şi acum la grupa pregătitoare, la grădiniţă. Se poate spune că este doar o schimbare de denumire, de dragul schimbării, şi în final va fi doar un iureş fără rost. Pornită din start fără o gândire serioasă şi o infrastructură bine pregătită – infrastructură care există deja la grădiniţe şi unde chiar s-au mai făcut eforturi pentru creşterea acesteia – construcţii de noi grădiniţe, de exemplu, clasa pregătitoare se va dovedi o greşeală. Practic, în loc să se fi păstrat aceste grupe pregătitoare la grădiniţă, se împing artificial copiii la şcoală, doar pentru ca ministrul Funeriu să mai facă paradă cu marile sale realizări în ale reformării învăţământului românesc. Nu trebuie uitat nici faptul că nu toate clasele pregătitoare vor fi organizate în şcoli. Unde nu se va putea, acestea vor fi la grădiniţă. Talmeş-balmeş!
Şcolile cu clase simultane,
şi mai stresate
Că mai marii din educaţie nu prea gândesc şi sunt rupţi de realitate o dovedeşte şi situaţia şcolilor din micile localităţi rurale, unde învăţământul primar se face simultan. Fără să fie lipsită de umor, o educatoare îşi exprimă nelămurirea vizavi de cum va fi integrată şi această clasă pregătitoare alături de celelalte patru clase – clasa I, clasa a II-a, clasa a III-a şi clasa a IV-a.
„Funcţionez ca educatoare într-o şcoală mică din mediul rural, grupa combinată, copii cu vârsta de 3-7 ani. Colega mea, învăţătoare, predă la învăţământul primar - simultan 4 clase. În condiţiile în care, în anul şcolar 2012-2013, în clasa I vor intra 5 copii, la clasa pregătitoare 4, vor fi simultan cinci clase? Numărul de copii de şase ani nu permite înfiinţarea unei clase pregătitoare independente, iar şcoala are doar două săli - o sală de clasă şi o sală de grădiniţă. Am citit ceva referiri despre cum se va desfăşura activitatea la clasa pregătitoare şi seamănă foarte mult cu ce facem acum la grupa pregătitoare, adică activitate bazată pe joc, fără evaluări şi notări, doar încurajări sub forma unor buline colorate (probabil pentru că cei responsabili cu inventarea legii nu ştiu ca în învăţământul preşcolar copiii sunt evaluaţi la sfârşitul proiectelor tematice şi nici că primesc stimulente). În acest caz concret din mica noastră localitate cum se va proceda? Ce va face învăţătorul? Va întinde un preş în faţa sobei dându-le celor patru copii de 6 ani jucării, lipindu-le şi gura cu leucoplast pentru a nu bruia activitatea copiilor din celelalte 4 clase în sistemul simultan? Ce vor face acele educatoare ce au terminat liceul pedagogic şi au ca singură specializare „educatoare“ şi mai funcţionează şi în mediul rural unde copiii sunt puţini şi se adună toate vârstele pentru a se încropi o grupă? Acum, plecând două categorii de vârstă, rămân sub efectiv. Înseamnă că se desfiinţează grădiniţa? Ce se întâmplă cu ceilalţi copii sub 6 ani din localitate, în cazul acesta unde vor fi înscrişi, cine se va ocupa de educaţia lor? Concluzia este că educatoarele vor cădea „pe capete“, în mediul rural nu vor mai exista grădiniţe, iar copiii de la ţară nu mai au aceleaşi drepturi cu copiii de la oraş, fiind văduviţi de orice brumă de educaţie!”, se întreabă pe bună dreptate şi concluzionează pertinent o doamnă învăţătoare.
Lipsă de comunicare
şi mister total
Că dascălii nu ştiu deloc ce şi cum va fi cu această mult trâmbiţată clasă pregătitoare este o certitudine. Şi dovadă stau şi dialogurile dintre cadrele didactice, care sunt năucite şi nu au habar de ce va fi.
„Eu am fost educatoare vreme de opt ani, iar acum sunt învăţătoare. Trăiesc şi predau într-unul din cele mai mari oraşe ale României şi se presupune că măcar cei din oraşele mari ar trebui să fie mai informaţi. Am păstrat legătura cu multe educatoare, suntem prietene şi discutăm mult. La şcoală am, de asemenea, multe colege poate chiar mai informate decât mine. Şi nimeni, dar absolut nimeni, nu ştie nimic. Toată lumea presupune, îşi dă cu părerea, ghiceşte, dă în cărţi, mai prinde câte o veste de prin ziar sau de la TV, şi cam atât. Cu toţii suntem în ceaţă. Şi războiul deja a început. Educatoarele nu vor să renunţe la copiii pe care i-au pregătit atâţia ani, când în sfârşit culeg şi ele roadele muncii lor (să nu mai punem şi motivul scăderii numărului de copii). Învăţătoarele nu vor acei copii pentru că nu doresc să lucreze cu vârste atât de mici. Gândiţi-vă că ai un an clasa a IV-a şi apoi treci la clasa pregătitoare. E şocant! Şi în plus, nu au nici loc pentru ei. Sunt atâtea întrebări pe care le tot învârtim între noi şi nimeni nu se îndură să ne lumineze odată“, se plânge o învăţătoare, evident şi cu umorul de rigoare.
Libertatea alegerii şcolii,
doar clamată
La clasa pregătitoare prezenţa va fi obligatorie, deci se vor pune absenţe, iar copiii vor învăţa jucându-se. În clasa pregătitoare vor învăţa copiii care până la 31 august 2012 vor avea şase ani împliniţi sau, în cazuri speciale, în sensul că dezvoltarea psihosomatică le permite, şi cei care vor împlini această vârstă până la 31 decembrie 2012. Înscrierile se fac potrivit unui calendar stabilit, disponibil pe site-urile inspectoratelor şcolare, al MECTS sau direct la şcoli. Şi în cazul clasei pregătitoare se respectă procedurile deja cunoscute, în sensul că fiecare şcoală are arondat un anumit număr de străzi. Teoretic se spune că părintele are libertatea de a-şi alege şcoala, dar practic copiii vor ajunge automat la şcolile din cartier, aferente străzii de domiciliu. Articolul 13, punctul 4 din Metodologia privind cuprinderea copiilor în clasa pregătitoare şi în clasa I pentru anul şcolar 2012-2013 precizează: „În cazul în care solicită înscrierea la altă unitate de învăţământ decât şcoala de circumscripţie, pe lângă documentele menţionate la alin. (3), părinţii depun şi documente care dovedesc îndeplinirea criteriilor de departajare, în conformitate cu art. 9 şi 10“. Adică, pentru a fi admis la o altă şcoală decât cea de care aparţine cu domiciliul, respectivul copil trebuie să se afle într-una dintre următoarele situaţii, care se iau în calcul chiar în ordinea prezentată, anume: a) existenţa unui certificat medical de încadrare în grad de handicap a copilului; b) existenţa unui document care dovedeşte că este orfan de ambii părinţi sau provine de la o casă de copii; c) existenţa unui document care dovedeşte că este orfan de un părinte sau provine dintr-o familie monoparentală; d) existenţa unui document care dovedeşte că unul dintre părinţi este cadru didactic/cadru didactic auxiliar/angajat în învăţământ; e) existenţa unui frate/a unei surori a copilului, înmatriculat/înmatriculată în unitatea de învăţământ la care se solicită înscrierea.
Prevederile din metodologie spun clar, negru pe alb, că nu se poate vorbi de o alegere liberă a şcolii dorite. Cu alte cuvinte, dacă părinţii au reuşit să-şi înscrie copilul la o grădiniţă bună, chiar una privată şi care corespundea necesităţilor lor, la împlinirea vârstei de 6 ani respectivul micuţ va merge, obligatoriu, la şcoala din cartier. Oricum ar fi ajuns aici în clasa I, dar cu înfiinţarea clasei pregătitoare în şcoli şi nu în grădiniţe aşa cum ar fi fost normal, copilul este rupt forţat de mediul cu care s-a obişnuit, ruptură abruptă pentru o vârstă atât de mică. Ca să nu mai spunem că şi parada declaraţiilor oficialilor MECTS, cum că va debuta o adevărată competiţie între şcoli, este tot vorbărie. Care competiţie? Competiţie
ar fi fost atunci când parinţii ar alerga către şcolile care au dotări corespunzătoare, profesori de calitate şi un management serios, deci aceste unităţi de învăţământ s-ar dezvolta şi chiar s-ar uni cu altele încercând să le tragă în sus, după modelul lor performant. În condiţiile în care înscrierile în clasa pregătitoare, fie ele şi electronice, se fac folosind acelaşi principiu – al străzilor arondate, nu mai există competiţie.
Programele şcolare,
în aşteptare
Că totul în sistemul de învăţământ românesc se face după ureche o demonstrează şi programele şcolare pentru copiii care vor intra în clasa pregătitoare. Aceste programe nu sunt încă finalizate, oficialii MECTS rezumându-se să transmită că părinţii vor fi informaţi asupra elementelor importante din program când vor începe înscrierile, din 5 martie. În principiu, în clasa pregătitoare copiii îşi vor dezvolta capacitatea de a comunica, vor stabili şi consolida primele contacte cu numerele şi literele, vor învăţa să observe mediul înconjurător, să interacţioneze cu ceilalţi copii şi cu adulţii prin intermediul jocurilor didactice, activităţi în echipă, prin muzică şi desen etc. De asemenea, vor avea şi ore pentru o pregătire fizică armonioasă. Numai că toate acestea nu sunt noutăţi, ci exact ceea ce se face şi acum la grupa pregătitoare, la grădiniţă. Se poate spune că este doar o schimbare de denumire, de dragul schimbării, şi în final va fi doar un iureş fără rost. Pornită din start fără o gândire serioasă şi o infrastructură bine pregătită – infrastructură care există deja la grădiniţe şi unde chiar s-au mai făcut eforturi pentru creşterea acesteia – construcţii de noi grădiniţe, de exemplu, clasa pregătitoare se va dovedi o greşeală. Practic, în loc să se fi păstrat aceste grupe pregătitoare la grădiniţă, se împing artificial copiii la şcoală, doar pentru ca ministrul Funeriu să mai facă paradă cu marile sale realizări în ale reformării învăţământului românesc. Nu trebuie uitat nici faptul că nu toate clasele pregătitoare vor fi organizate în şcoli. Unde nu se va putea, acestea vor fi la grădiniţă. Talmeş-balmeş!
Şcolile cu clase simultane,
şi mai stresate
Că mai marii din educaţie nu prea gândesc şi sunt rupţi de realitate o dovedeşte şi situaţia şcolilor din micile localităţi rurale, unde învăţământul primar se face simultan. Fără să fie lipsită de umor, o educatoare îşi exprimă nelămurirea vizavi de cum va fi integrată şi această clasă pregătitoare alături de celelalte patru clase – clasa I, clasa a II-a, clasa a III-a şi clasa a IV-a.
„Funcţionez ca educatoare într-o şcoală mică din mediul rural, grupa combinată, copii cu vârsta de 3-7 ani. Colega mea, învăţătoare, predă la învăţământul primar - simultan 4 clase. În condiţiile în care, în anul şcolar 2012-2013, în clasa I vor intra 5 copii, la clasa pregătitoare 4, vor fi simultan cinci clase? Numărul de copii de şase ani nu permite înfiinţarea unei clase pregătitoare independente, iar şcoala are doar două săli - o sală de clasă şi o sală de grădiniţă. Am citit ceva referiri despre cum se va desfăşura activitatea la clasa pregătitoare şi seamănă foarte mult cu ce facem acum la grupa pregătitoare, adică activitate bazată pe joc, fără evaluări şi notări, doar încurajări sub forma unor buline colorate (probabil pentru că cei responsabili cu inventarea legii nu ştiu ca în învăţământul preşcolar copiii sunt evaluaţi la sfârşitul proiectelor tematice şi nici că primesc stimulente). În acest caz concret din mica noastră localitate cum se va proceda? Ce va face învăţătorul? Va întinde un preş în faţa sobei dându-le celor patru copii de 6 ani jucării, lipindu-le şi gura cu leucoplast pentru a nu bruia activitatea copiilor din celelalte 4 clase în sistemul simultan? Ce vor face acele educatoare ce au terminat liceul pedagogic şi au ca singură specializare „educatoare“ şi mai funcţionează şi în mediul rural unde copiii sunt puţini şi se adună toate vârstele pentru a se încropi o grupă? Acum, plecând două categorii de vârstă, rămân sub efectiv. Înseamnă că se desfiinţează grădiniţa? Ce se întâmplă cu ceilalţi copii sub 6 ani din localitate, în cazul acesta unde vor fi înscrişi, cine se va ocupa de educaţia lor? Concluzia este că educatoarele vor cădea „pe capete“, în mediul rural nu vor mai exista grădiniţe, iar copiii de la ţară nu mai au aceleaşi drepturi cu copiii de la oraş, fiind văduviţi de orice brumă de educaţie!”, se întreabă pe bună dreptate şi concluzionează pertinent o doamnă învăţătoare.
Lipsă de comunicare
şi mister total
Că dascălii nu ştiu deloc ce şi cum va fi cu această mult trâmbiţată clasă pregătitoare este o certitudine. Şi dovadă stau şi dialogurile dintre cadrele didactice, care sunt năucite şi nu au habar de ce va fi.
„Eu am fost educatoare vreme de opt ani, iar acum sunt învăţătoare. Trăiesc şi predau într-unul din cele mai mari oraşe ale României şi se presupune că măcar cei din oraşele mari ar trebui să fie mai informaţi. Am păstrat legătura cu multe educatoare, suntem prietene şi discutăm mult. La şcoală am, de asemenea, multe colege poate chiar mai informate decât mine. Şi nimeni, dar absolut nimeni, nu ştie nimic. Toată lumea presupune, îşi dă cu părerea, ghiceşte, dă în cărţi, mai prinde câte o veste de prin ziar sau de la TV, şi cam atât. Cu toţii suntem în ceaţă. Şi războiul deja a început. Educatoarele nu vor să renunţe la copiii pe care i-au pregătit atâţia ani, când în sfârşit culeg şi ele roadele muncii lor (să nu mai punem şi motivul scăderii numărului de copii). Învăţătoarele nu vor acei copii pentru că nu doresc să lucreze cu vârste atât de mici. Gândiţi-vă că ai un an clasa a IV-a şi apoi treci la clasa pregătitoare. E şocant! Şi în plus, nu au nici loc pentru ei. Sunt atâtea întrebări pe care le tot învârtim între noi şi nimeni nu se îndură să ne lumineze odată“, se plânge o învăţătoare, evident şi cu umorul de rigoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu